Institutul Pedagogic al Ministerului Educației le-a îndeplinit toate cererile…
INCREDIBIL! IEHOVIȘTII ȘI MASONII
”AU SCRIS” CAPITOLE ÎN MANUALUL DE RELIGIE
… după ce mai înainte au cerut eliminarea tuturor capitolelor manualului care se referă la ei. În cele din urmă, vechiul manual a fost retras înainte de a fi distribuit, iar capitolele eliminate au fost scrise chiar de masoni și de iehoviști cu acordul Institutului Pedagogic, care susține desființarea orei catehetice de Religie și înlocuirea ei cu Istoria Religiilor.
În acest articol se va expune care sunt motivele pentru care milenariștii și masonii au fost deranjați de vechiul manual de Religie și pentru care au cerut retragerea acestuia înainte de a fi pus în circulație și care este conținutul noului manual, care deja se predă în școli. Prezentăm de asemenea toate dezvăluirile bine argumentate ale jurnalistului Konstantinos Hardavélla, care adresează factorilor de răspundere și două întrebări arzătoare: 1) În definitiv, cine decide asupra conținutului materiei care se predă copiilor noștri cu privire la alte religii? Și 2) Cu ce drept este eliminată cateheza ortodoxă din școli, în timp ce reprezentanții altor religii au dreptul de a stabili conținutul manualului de religie?
O dezvăluire cutremurătoare a făcut jurnalistul Konstantinos Hardavélla, anume că milenariștii și masonii critică de ani de zile manualul de religie pentru clasa I de liceu și până la urmă au ajuns să ceară retragerea acestuia, rescrierea de către ei înșiși a capitolelor care privesc religia lor. Într-un final, cererea lor a fost satisfăcută de către Institutul Pedagogic al Ministerului Elen al Educației, care astăzi este de acord cu pozițiile parlamentarei Repoúsi și ale partidelor de stânga în privința desființării orei de Religie și înlocuirea ei cu ora de Istoria Religiilor. Jurnalistul Konstantinos Hardavéllas a făcut aceste dezvăluiri în periodicul ”Epíkaira” și susține că acest manual de Religie se predă acum în școli. Potrivit acestor dezvăluiri, masonii au fost deranjați de conținutul manualului încă înainte de editarea acestuia și au cerut eliminarea capitolului care făcea referire la ei; în cele din urmă au scris ei înșiși un nou capitol cu acordul Institutului Educației. Iehoviștii au reacționat la rândul lor pe baza faptului că Ministerul Educației i-a recunoscut drept ”creștini”. Jurnalistul reproduce întocmai din manual ce anume scriu milenariștii și masonii și adresează statului, partidelor și politicienilor următoarea întrebarea: ”Cine decide ce anume exact li se predă elevilor școlilor grecești cu privire la alte religii? Astăzi cateheza ortodoxă este condamnată la dispariție, în timp ce reprezentanților altor religii (sau organizații, după cum se prezintă ei înșiși) li se permite să decidă conținutul manualului de religie, care se predă copiilor noștri la școală”.
Dezvăluirile
Reproducem mai jos întregul articol, de 3 pagini, din periodicul ”Epíkaira” în care sunt prezentate dezvăluirile domnului Konstantinos Hardavéllas: ”Propunerea de înlocuire a lecției de Religie cu lecția de Istoria Religiilor a provocat, așa cum era și firesc, un nou ciclu de reacții cu privire la un subiect rămas nesoluționat de câteva decenii bune. Ideile care s-au exprimat de-a lungul timpului au pornit de la cererea de limitare a orelor de predare a Religiei, au trecut prin etapa în care se propunea transformarea lor în lecție opțională și au ajuns până la faza extremă, în care se cere desființarea acestor cursuri. Scopul fundamental al dezbaterilor pe această temă este unul singur: să se acorde exclusiv Ministerului Educației controlul asupra orelor de Religie. Cerință cu care eu, personal, aș fi fost de acord, dacă aș fi fost convins că această măsură ar urmări să îi țină pe elevi departe de dogmatisme, fanatisme și cateheze? Însă așa stau lucrurile?
Parlamentarul DIM.AR., doamna Maria Repoúsi, atrage atenția asupra necesității schimbării modului de predare a Religiei, așa încât elevii să aibă posibilitatea să cunoască și celelalte religii. A omis (?) însă să menționeze că acest lucru deja se întâmplă în clasele de liceu, unde manualele de religie cuprind capitole de Istoria Religiilor. Și de aici începe miezul chestiunii.
Cine decide ce anume se predă elevilor în școlile grecești cu privire la celelalte religii? După cum dezvăluie astăzi periodicul «Epíkaira», câtă vreme «cateheza ortodoxă» este condamnată la dispariție, reprezentanților altor religii (sau organizații, după cum se autodenumesc) li se permite să stabilească conținutul manualului de religie care se predă copiilor noștri la școală!
Chiar și astăzi, când ora de religie are loc «sub controlul» Bisericii Ortodoxe, elevii școlilor grecești învață despre masonerie și despre Martorii lui Iehova ceea ce înșiși masonii și milenariștii vor ca fiii noștri să învețe – și asta cu binecuvântările Institutului Pedagogic!
Cum au rescris manualul de religie pentru clasa I de liceu!
Mă refer la manualul de religie pentru clasa I de liceu (prima ediția din 2000, ediția revizuită din 2004), care cuprinde o unitate didactică despre Martorii lui Iehova (milenariștii) și una despre masoni. Încă înainte de a se difuza manualul în școli, milenariștii și masonii au reacționat puternic și au cerut Ministerului Educației modificarea conținutului manualului. Institutul Pedagogic competent nu numai că a acceptat solicitarea acestora, ci a și colaborat strâns cu reprezentanții lor pentru redactarea unor noi capitole în locul celor contestate de aceștia.
Dezacordul milenariștilor a fost provocat de faptul că autorii manualului de religie pentru clasa I de liceu nu acceptau hotărârea Ministerului Educației ( A3/108,98/6.10.99) prin care statul elen îi recunoaște pe ”Martorii lui Iehova” ca ”creștini”. Faptul acesta a provocat reacția milenariștilor și, după cererea pe care au depus-o în 2007 către Avocatul Poporului – poziție care atunci era ocupată de actualul primar al Atenei, domnul Gheorghios Kamínis –, Institutul Pedagogic a acceptat să scoată capitolul contestat de aceștia și să îl înlocuiască cu altul corectat. Cine s-a îngrijit însă de aceste corecturi? Chiar ”Martorii lui Iehova”!
Acest lucru este menționat chiar de consilierul Institutului Pedagogic, domnul Stavros Giangázoglou, printr-un articol cu titlul Teologia diferenței și ora de Religie în Grecia, în care, printre altele admite că Institutul Pedagogic al Ministerului Educației Naționale și Cultelor colaborează strâns cu serviciile și factorii instituționali competenți (de pildă, cu Avocatul Poporului), care funcționează în scopul apărării drepturilor fiecărei minorități religioase, inclusiv în cadrul școlii elene. Un exemplu recent îl constituie modificarea operată de Institutul Pedagogic asupra conținutului unei unități didactice din manualul de religie pentru clasa I de liceu care îi privea pe Martorii lui Iehova: Cei din urmă, protestând prin intermediul Avocatului Poporului față de caracterizările depreciative din cuprinsul unității didactice menționate, au cerut modificarea acesteia. Institutul Pedagogic, apreciind ca îndreptățită solicitarea acestora, a trecut la redactarea unei noi unități didactice cu noi date despre Organizația Martorilor lui Iehova, date care provin în mare măsură din publicații ale acestora.
Ce se predă elevilor despre ”Martorii lui Iehova”?
După cum reiese și din citatele corespunzătoare menționate în manualul de religie pentru clasa I de liceu, capitolul contestat a fost rescris pe baza unor texte preluate din periodicul «Turnul de veghe», după care manualul a fost distribuit în școli! Chiar dacă autorii teologi ai ediției inițiale ar fi făcut unele greșeli sau omisiuni, totuși nu există nici o justificare pentru decizia Ministerului Educației de a permite milenariștilor să redacteze ei înșiși manualul școlar.
Ce învață, așadar, elevul clasei I de liceu la ora de religie despre Martorii lui Iehova în urma acestor intervenții, care au avut loc fără a fi informați autorii manualului? Fragmentele care urmează sunt semnificative – în paranteze există sursele de unde sunt preluate informațiile, așa cum acestea sunt menționate în capitolul respective din manual:
«Martorii lui Iehova pun accentul pe studiul biblic. Aspiră să dezbată pasaje biblice cu persoanele care își arată interesul ( prin vizite de la usă la usă-/ ← citește aici). Pentru Martorii lui Iehova are o importanță vitală ca convingerile lor să se bazeze pe Sfânta Scriptură, iar nu pe teorii omenești sau pe simboluri religioase de credință*». (*Martorii lui Iehova. Cine sunt ei? În ce cred? Editura Turnul de Veghe, Societatea Biblică și de Broșuri, p. 3).
«Pentru Martorii lui Iehova, singurul nume al lui Dumnezeu acceptat de ei este Iehova. Astfel, pentru a se delimita de dogmele lumii creștine, adoptă în 1931 denumirea de Martorii lui Iehova. În Grecia, și-au consacrat numele de Biserica creștinilor Martori ai lui Iehova».
«Textul Sfintei Scripturi pe care îl folosesc prin excelență este Traducerea Noii Lumi, care a fost definitivată în 1961 și a fost realizată de către Martorii lui Iehova cu scopul de a fi valorificate rezultatele studiului de specialitate mai recent și de a nu permite să fie textul alterat de dogme întemeiate pe tradiții ale lumii creștine*. Material ajutător pentru studiul biblic oferă cele două periodice bilunare, Turnul de Veghe și Treziți-vă!». (Turnul de Veghe, 15/02/2006, pp. 26 și 29).
«Convingerile religioase și practicile lor diferă mult de ceea ce acceptă în general Bisericile și Confesiunile creștine, atât în chestiuni de credință, cât și în chestiuni de tâlcuire a Sfintei Scripturi. Cu toate acestea, Martorii lui Iehova se autodefinesc ca creștini. Să cunoaștem câteva din aceste diferențe:
În cultul lor nu folosesc asemănări (statui) sau icoane ale lui Hristos, ale Maicii Domnului, ale Sfinților. De asemenea, resping și semnul Crucii, după cum știm, pentru că susțin că Iisus a fost omorât pe un țăruș, nu pe cruce. Consideră că închinarea la icoane și la Cruce este un act idololatric și
îi îndeamnă pe cei care au adoptat cultul cel adevărat și au mai încă acasă icoane, să le distrugă… Nu acceptă sărbătorile religioase, precum sunt cele celebrate în amintirea evenimentelor din viața lui Hristos, ale Maicii Domnului, pomenirile Sfinților, pentru că ei cred că acestea nu se întemeiază pe Sfânta Scriptură*». (Turnul de Veghe, 15/02/2006, p. 29 și ce învață Sfânta Scriptură, pp. 155-156).
«În relația lor cu statul, Martorii lui Iehova își îndeplinesc datoriile, potrivit poruncii biblice, după cum ei înșiși spun. În orice țară ar activa însă, sunt datori să își păstreze neștirbită neutralitatea politică, dar să se supună legilor. În acest cadru:
Consideră că salutul steagului contravine neutralității politice pe care o urmează ei, iar, pe de altă parte, acest gest este echivalent cultului idolatru. Susțin totuși că recunosc steagul și imnul național ca simboluri naționale… Recunosc puterea națiunilor de a aduna armată și de a se apăra. Ei înșiși, însă, refuză ordinul de înrolare în armată pe timp de pace sau de război*… Nu acceptă practica medicală de transfuzie de sânge (Fapte 15:29). Această poziție a lor creează probleme în societatea medicală, dat fiind faptul că nu sunt totdeauna și în orice situație posibile terapiile care nu recurg la transfuzie de sânge » (Ce învață Sfânta Scriptură?, pp. 148-149).
Ce se predă despre ”masoni”?
Masonii au fost deranjați de conținutul manualului cu mult înainte de a fi editat acesta! Într-o scrisoare pe care au trimis-o Ministerului Educației (1998) cereau să se elimine capitolul în care se vorbește despre masonerie, solicitare care a fost acceptată de Institutul Pedagogic. După consultări cu autorii, oamenii Institutului au decis să se rescrie capitolul disputat cu date pe care le-au oferit înșiși masonii și în continuare să citeze pozițiile Bisericii Ortodoxe (care consideră masoneria o religie, în care lojile masonice au un puternic caracter religios). Astfel, elevii de 16 ani ai clasei I de liceu învață între altele că:
«Masoneria este o organizație internațională care apare în perioada Evului Mediu în Europa Occidentală. (…) Prima recunoaștere oficială a masoneriei a avut loc în 1717 în Anglia. (…) În continuare s-a extins în restul Europei și în toată lumea, înființând loje și implicându-se în viața politică și socială a fiecărei țări. În Grecia s-a înființat Marea Lojă a Greciei sub titlul Serenisimul Mare Orient al Greciei, în estul Kerkirei (1811), și mai târziu în Smirna, Constantinopol și în Atena (1863)».
«Principii fundamentale ale masoneriei, potrivit Cartei Statutare a Marii Loje a Greciei (cap. A, II), sunt credința în Dumnezeu, supranumit Marele Arhitect al Universului, și în voința revelată a Acestuia”», «membrii Marilor Loji și ai Lojilor locale trebuie să provină numai dintre bărbați, iar Marile Loji nu trebuie să aibă relații cu Lojile și Puterile mixte, care acceptă și femei ca membri».
«La paragrafele unde sunt înfățișate scopurile masoneriei (cap. B, articolul 2,1), aceasta se prezintă ca organizație filosofică, progresistă și filantropică, care urmărește îmbunătățirea morală și spirituală a membrilor ei prin autocunoaștere, cercetare, Adevăr, Solidaritate și aplicarea principiilor moralei masonice».
«Despre intrarea copiilor în francmasonerie sunt menționate în Carta Statutară (articolele 119-121) premisele corespunzătoare și se precizează că există o ceremonie specială de adoptare a tânărului lup. Copiii francmasonilor (doar băieții) în vârstă de 12-15 ani pot fi puși sub protecția Lojei, care are și scopul de a supraveghea creșterea copilului puber, avându-l sub tutelă pentru a-l îndruma spre virtute și a-i acorda orice fel de ajutor» (Regulamentul General, articolul 197).
«Locul unde se desfășoară adunările se numește Lojă, a cărei secțiune frontală se numește pronaos, Lojele sunt definite ca ateliere unde participanții lucrează pentru îmbunătățirea lor personală prin înțelegerea și aplicarea principiilor masonice, a căror noțiune cea mai profundă este reprezentată prin simboluri și expusă prin alegorii și este revelată treptat acestora, prin inițierea progresivă în gradele masonice ierarhice». (Carta Statură cap. 2, articolul 2, VIII). «Discreția și caracterul secret constituie date fundamentale ale comportamentului francmasonilor, după cum se afirmă în Carta lor Statutară» (Carta Statură cap. 2, articolul 2, IX)”.
După toate aceste demersuri extrem de didactice, mă întreb cât de ”completă” va fi informarea copiilor noștri cu privire la alte religii, în cazul în care lecția de Religie va fi înlocuită de Istoria Religiilor.
Orthódoxos Týpos, 27 septembrie 2013, nr. 1991, pp. 1, 7.
Traducere: Mihail Ilie
Turnul de Veghere
Mormantul (piramidă) masonic al fondatorului sectei Martorilor, Charles Taze Russell
Martorii lui Iehova sunt văzuţi unanim ca fiind o sectă (erezie) care doar în anumite aspecte, neimportante, se poate identifica cu învăţătura biblică. Turnul de Veghere îşi bazează doctrina şi credinţa pe învăţăturile originale şi prelucrate ale lui Charles Taze Russelln – 1852-1916 (mason gr. 33, cavaler templier și iluminații. Fondatorul Milenismului – sursa http://www.youtube.com/watch?v=PsU45pBvRNU - imagini aici → https://www.google.ro/search?witnesses ) Joseph Franklin Rutherford şi ale succesorilor lor. Comitetul de Conducere a Societăţii Turnul de Veghere este singurul care are autoritatea de a interpreta Scriptura. Cu alte cuvinte, ceea ce spune acest Comitet este considerat ca fiind literă de lege, iar gândirea independentă este descurajată puternic. Aceasta este în opoziţie directă cu sfatul apostolului Pavel către Timotei (şi către noi) de a ne arăta înaintea lui Dumnezeu ca nişte oameni încercaţi, lucrători care nu au de ce să le fie ruşine şi care împart drept Cuvântul lui Dumnezeu. Acest sfat, găsit în 2 Timotei 2:15, reprezintă o învăţătură şi o poruncă de la Dumnezeu pentru fiecare membru al Trupului lui Hristos de a fi precum creştinii din Bereea şi de a cerceta Scripturile în fiecare zi pentru a vedea dacă lucrurile care ne sunt prezentate ca învăţături sunt în acord cu învăţătura din Cuvântul Său. Martorii lui Iehova ar trebui invidiaţi pentru eforturile lor “evanghelistice”.
Info.
Din secretele revistei Turnul de Veghe
Turnul de Veghe și Tract Society (WTBTS) au introdus numeroase modificări într-o traducere corectă a Bibliei, într-un efort de a valida doctrinele non-creștine ale Martorilor lui Iehova. Prin urmare, ei pretind că traducerea Sfintelor Scripturi (NWT) realizata de ei este superioara tuturor celorlalte.
Ce atitudine ar trebui să avem fată de masonerie?
- Să ne facem datoria crestină până la capăt! Masoneria este o miscare universală care are mijloace de a te obliga să taci. Si întrucât nu se mai pot lua măsuri împotriva ei, nu avem altceva de făcut decât să ne păstrăm credinta si să-L mărturisim pe Dumnezeu până în ultima clipă a vietii noastre. Căci va veni Antihrist si desigur că el va avea libertatea aceasta de a face fel de fel de minuni, de scamatorii ca să-i însele pe oameni. Multă lume va fi de acord cu el, încât majoritatea celor care vor lua măsuri împotriva acestei miscări vor fi suprimati. Vor rămâne mai departe doar cei care trăiesc pentru viata aceasta. Căci nu toti vor fi împotriva masoneriei, când va intra ea în actiune. Așa încât eu nu mă pot lupta cu lumea ca să fie de acord cu mine. Eu îmi fac datoria de crestin. Că toată lumea stie cum să facă un bine, dar nu-i convine totdeauna acest lucru pentru că asta obligă la niste sacrificii, iar omul este dispus să rezolve cât mai simplu problemele vietii. Dacă masoneria îti va da un număr cu care vei putea cumpăra orice, vei putea să mănânci, vei putea să te îmbraci, să petreci, să călătoresti unde vrei, foarte multă lume va fi de acord: “Gata, dragă, multumesc!” Atunci lumea va fi împărtită: fiecare îsi va alege ceea ce-l va interesa. Cei care vor alege să sufere orice numai să fie alături de Hristos vor fi o turmă mică, asa cum spune Scriptura. Este un cuvânt în Evanghelie în care Mântuitorul se întreabă dacă va mai fi credintă pe pământ…
- “Când va veni Fiul Omului, va mai găsi credintă pe pământ?”
- Da, da… Toate aceste probleme vor fi, dar mântuirea, credinta si atasamentul fată de Mântuitorul vor rămâne la alegerea fiecăruia.
- După 1990 au apărut în limba română două cărti scrise de monahi atoniti: ‘‘La apusul libertătii” si ‘‘Apocalipsa 13“. În esentă în ele se sustine că toate aceste procese de creare a Noii Ordini Mondiale sunt de fapt semnele evidente ale instalării treptate a unei dictaturi globale; iar această dictatură va culmina în cele din urmă cu întronarea Antihristului. Cei doi monahi atoniti ne atentionează pe baza unor argumente în general pertinente că lucrurile evoluează spre un control deplin al întregii populatii prin tehnicile moderne si sofisticate retele de supraveghere. Adică ne îndreptăm spre cea mai cumplită si subtilă înrobire a oamenilor care a existat până acum în istorie. Vi se par exagerate asemenea afirmatii?
- Nu! Nu mi se par exagerate! Omenirea, prin felul cum gândeste si se comportă astăzi, merge către un sfârsit. Dezordinea care există acum în lume Îl supără pe Bunul Dumnezeu. Mă gândesc în primul rând la necredinta, la lepădarea de Dumnezeu în care ne aflăm, ca si la faptele noastre, păcatele noastre înnoite, păcate pe care Biblia le condamnă total si pe care Guvernul le aprobă. Facem ceea ce nu-I place, sunt sigur că nu-I place lui Dumnezeu. De pildă, să-i spun pe nume unui păcat care acum este foarte întins (si protejat de legi) în mai multe tări: homosexualitatea. Am amintit înainte de cele două cetăti din Vechiul Testament unde acest groaznic păcat era la mare cinste; au fost arse, nu a mai rămas nimic din ele. De aceea, gândindu-mă si la un asemenea fapt istoric, cred că lumea se îndreaptă către acest sfârsit, poate inevitabil. S-ar mai putea amâna sfârsitul dacă ar începe o mare pocăintă si îndreptare, ceea ce însă este mai greu, nu se vede asa ceva. Eu nu cunosc prea bine toate dedesubturile politice, dar fără îndoială că în lumea de acum, care merge pe calea cea largă a plăcerilor si a patimilor, trebuie să existe cineva, un fel de conducător, care îi antrenează pe oameni la această grabă spre autodistrugere. Există institutii care nu spun pe fată că politica lor este distrugerea umanitătii, fiindcă atunci nu ar mai asculta nimeni de ele. Aceste institutii conduc popoarele către dezastru, dar spun că le conduc spre libertate (o libertate asa cum o înteleg unii oameni, nu asa cum este ea în realitate).
Încă o dată spun: lumea s-ar putea reînviora dacă am face un efort să ne pară rău cu adevărat pentru păcatele noastre; dacă ne-am pocăi cu totii, de la rege până la ultima slugă, asa cum s-a întâmplat cu cetatea Ninive din Vechiul Testament.
- Sunt si alte semne care să arate că vremurile de astăzi ar putea fi cele de pe urmă?
- Nu mai este nevoie de alte semne din moment ce există în zilele noastre acest mars către rău. De aceea cred că au dreptate cei care au scris cărtile despre care ati întrebat.
- Cu alte ocazii, la aceleasi întrebări ati dat niste răspunsuri mai rezervate…
- Între timp s-au schimbat mai multe lucruri.
Eu cred că, cu cât vom înainta spre sfârsitul lumii, cu atât Dumnezeu va interveni mai mult în partea aceasta, unde vor rămâne putini cu El. La început or să fie multi habotnici si multi tineri care se vor apropia de El, dar până la urmă vor rămâne foarte putini de partea Domnului Hristos. Cei care vor rămâne crestini până la capăt vor fi putini, dar vor fi mai hotărâti si mai statornici în credintă. Va fi multă dispută, multă îndoială, multă nesigurantă si lepădare de Dumnezeu. Multi vor da toate pentru una, adică vor renunta la averi, la masini pentru a-si păstra credinta. Ei nu vor mai avea decât atât cât le va trebui ca să supravietuiască, ca să nu moară de foame; iar altii vor trăi în huzur. Crestinii vor fi scormoniti, iscoditi, ca să se stie totul despre ei. O să fie multă intimidare si multă frică, dar în rândurile celor care-L vor mărturisi pe Hristos până la sfârsit va fi si optimism si mult curaj“.
(Arhimandrit Sofian Boghiu, Smerenia si dragostea, însusirile trăirii ortodoxe, Editura Fundatia Traditia Românească, Bucuresti, 2002).